De câteva zile bune începui să ma gândesc ce s-a întâmplat cu românu nostru drag, ăla pe care-l ştim din manualele de istorie. Deşi conţinutul manualelor nu s-a schimbat prea mult de după 90’ (îmi imaginez) şi încă de la primele capitole cu etnogeneza poporului român ni se inspiră un sentiment de mare mândrie şi măreţie, acestea nu mai pot fi observate nicăieri în jurul nostru. Cauza primă care îmi vine in minte este aceea că elevii nu mai citesc manualele de istorie, iar a doua cauză ar fi că treburile alea scrise pe acolo nu mai sensibilizează pe nimeni, pentru că ne-am obişnuit cu toţii să ne plângem şi să uităm de unde am plecat. Unde-i românul acela cu originile în simbioza dintre geto-daci şi romani, cu două linguri de slavi şi alte treburi (care dacul, fie vorba între noi, e cel mai viteaz şi cel mai cel dintre traci)?
E ciudat dacă te gandeşti că toţi ne plângem de ţara noastră, toţi vrem out, pentru ca după un an sau doi să ne întoarcem şi să spunem că bine mai este acasă. Mai văd multe cauze pentru de-patriotizare: vina unor trusturi de presă care bat în nerv cu cât de rău se trăieşte, formatorilor de opinie care induc românului de de rând sentimente mai negative decât simte africanul. Pentru decredibilizarea unor personaje (nu le menţionez, pentru că aici nu mă apuc încă de politică), unii atacă direct omul de rând, imaginea unui popor clădită în sute de ani, sentimentul naţional, atât de prezent în alte timpuri. Crize au mai fost, şi vor mai fi, nici cu 2012 nu cred că s-a făcut atât scandal cât se face cu orice tăiere, schimbare, reformă ce se încearcă în aceste momente. În loc să ne văităm şi să ne plângem atât, cred că e necesar să fim maturi şi să privim dincolo de culoarea de partid, să fim solidari şi să sperăm că va fi bine şi la noi...cândva.
Am uitat poate cu toţii ce ţară frumoasă avem, pentru că nu ştim unde să ne uităm. Că mai sunt şi eu frustrat şi mă mai leg de una-două gropi din trotuar, nu mă condamn. Mă condamn însă că nu investesc mai mult în a-mi cunoaşte ţara. Că nu-mi aloc mai mult timp şi resurse financiare să văd şi locurile cu adevărat demne de vizitat (pentru că avem destule). Câţi nu se duc în alte ţări crezând că le va fi mai bine, însă se trezesc cu dorul arzând. Ar da individul orice pentru a intra cu maşina într-o groapă, sau pentru a fi furat, pentru a da nas în nas cu un beţiv, să fie înjurat, sau să i se pună orice fel de impozit- numai ca să simtă şi el că este acasă.
Unde în altă parte mai vezi câmpuri ca ale noastre, pure, neatinse, cu ţăranul sus pe deal dând cu lopata în femeie? Unde mai poţi bea un vin ca al nostru? Unde mai mănânci sarmale, cozonaci, păşti, plăcinte şi toate alea? Unde mai vezi femei ca ale noastre? Unde mai vezi lopeţi ca ale noastre??
Cred că am destul de multe cu care să mă mândresc. Prezentul nu pune în lumină ţara noastră, pentru că fiecare din noi proiectează energia aceasta asupra ţării, iar asta sperie investitorul J. Poate va veni şi vremea să fiu iar mândru că sunt român, şi să nu fiu singurul, poate va veni şi vremea să vrem să stăm, să fim fericiţi şi civilizaţi. Până mâine dimineaţă sper să mă ţină ocupat visul acesta, şi de mâine să mă bucur şi de trotuarele astea care mi-au ascuţit echilibrul, agilitatea şi abilitatea de a găsi soluţii în timp scurt.
Cred ca totul porneste de la baza: ca sa fii mandru de tara, trebuie sa fii mandru de fiecare celula a ei-orasul. Oras de care tu ai aratat intr-un post precedent(ca sa vezi ca citesc), ca nu esti. Vezi cum se leaga totul:))..Revenind, nu poti purta un inaint sentiment national intregii Romanii, pentru ca ar insemna sa ti-i asumi si pe alde Guta, Becali, sau Vanghelie(ordinea e aleatorie). Te poti lauda cu o mana de oameni, cu niste realizari, unele locuri, fara a idealiza totul pornind de la ele. Oare daca e segmentat, tot patriotism se cheama?
RăspundeţiŞtergere:)) coco, legat de geto-daci, mi-ai amintit de o fosta colega de liceu care spre sfarsitul clasei a 12 a, cand ne pregateam cu totii intens pentru proba de istorie,se trezeste sa ne spuna ca a observat ca profa ne-a predat despre daci, dar nu ne-a zis nimic despre geti si ca vorba aia, ar trebui sa-i spunem ca la urma-urmei, daca la bac ne va pica un subiect despre geti si noi n-o sa stim?riscam sa picam bacul din cauza incompetenei unei profesoare?:)) si culmea, poate te astepti sa fi picat bacul cu asa o cultura istorica bogata, dar sa stii ca l-a luat, cu 7 si ceva chiar:))exemplul cred ca se pliaza perfect pe ideea ca elevii de astazi nu mai au timp sa mai citeasca nici macar manualele de istorie..de carti nici nu mai poate fi vorba.
RăspundeţiŞtergere