Cât de uşoară să ne fie viaţa, totuşi? partea a II-a

                   Altă problemă adiacentă celor menţionate în postul anterior ar fi că ne-am americănizat profund. Am preluat cultura şi modul de viaţă american şi le-am aşezat pe o bază şi-aşa şubredă şi mizeră (aici simt nevoia să-mi critic şi afecţiunea cronică de-a mai pune câte un termen în engleză când nu-mi găsesc cuvintele; prefer să mă explic spunând că gândesc prea rapid şi nu ţine pasul cu mine limba românăJ). Problema e că nu luăm în general ce este bun de la alţii, sau să nu spun bun că e un termen prea vag, dar cuvântul util poate fi folosit. De la fast food, la generaţia McDonalds şi obezitate; de la MTv Pop Culture şi zgomotul vizual şi fonic pe care le-am împrumutat (sau muzică şi stil, dacă vreţi să le numiţi); de la filmele americane cu adolescenţi la stereotipiile şi clasificările care stimulează ignoranţa şi superficialitatea, gen tocilari vs cool guys. Citeam acum câteva luni un articol în  care o mamă se plângea că a fost nevoită să-i cumpere copilului ei, elev în clasa I, telefon mobil pentru ca ceilalţi să nu-l marginalizeze, să nu fie catalogat drept tocilar. Adevărul este că erorile sistemului pornesc chiar de aici: mentalitatea greşită, dar universal acceptată, plus sistemul educaţional greşit de la bază, şi uite ce monstruleţi producem.Pe câţi nu-i jignesc, sau pe câţi prieteni de-ai voştri nu-i  jignesc spunând că n-am văzut un lucru mai ruşinos decât a trece pe profilele din reţelele de socializare (gen Facebook sau Hi5) la Favorite Books perle cum ar fi (din ce îmi mai amintesc) : „Nu practic sportul ăsta.”, „Doar cărţile de joc.”, „Doar asul de treflă”, „Nu citesc!”, sau altele de genul acesta. Ăştia suntem, nu este nici o exagerare.  Antagonismul acesta tocilar vs. cool nu a făcut decât să dea o justificare prostiei, forţând-o să se autoîntreţină. Câte şi mai câte scuze îşi găseşte omul spre a minimaliza slabiciunile sau insuccesele: săracul care spune că „banii nu aduc fericirea”, ros fiind de invidie; creştinul prigonit care simte nevoia să compenseze  spunând că acela care-i mai de succes nu va atinge porţile raiului; sau idiotul care îşi alimentează prostia prin „Sunt prost, dar măcar nu sunt fraier sau tocilar.” Plictisit fiind, ţin minte cum îmi spunea cineva : „Te plictiseşti?! Păi pe vremea mea nu aveam net, calculator, sau bani de terasă. Şi nu ne plictiseam, pentru că citeam jumătate din zi.” Nu prea pun preţ pe vorbele de duh care încep cu „Pe vremea mea...”, dar pot spune cu certitudine că acum 10 ani nu eram chiar în halul ăsta.

                Timpurile au devenit prea alerte, ziua este prea scurtă, iar noaptea prea lungă. Lucrurile se schimbă de la o zi la alta, trendurile evoluează, îmbracă mereu feţe noi, aduc cu ele alte plăceri, alte experienţe şi sentimente. Obişnuiţi fiind să trăim pe fugă, ne plictisim dacă suntem opriţi câteva secunde. Foarte bună ilustraţie a ceea ce spun găsisem şi într-o piesă: „We make it so damn easy, we get bored.”.  Ne-am creat reţele de socializare, instant messaging, profile online tocmai pentru a suplini ceea ce este propriu omului, o aptitudine necesară în orice am întreprinde: socializarea propriu-zisă. Lăsăm poza cea mai frumoasă pusă la profil să arate bine în locul nostru, lăsăm scrisul să înlocuiască faptul ca nu putem comunica verbal corect, lăsăm status-urile copiate din cântece şi citatele copiate de pe net să ne demonstreze inteligenţa şi profunzimea, lăsăm horoscopul să ne anticipeze ziua de mâine, lăsăm vedetele să ne înveţe cum să ne îmbrăcam şi Mtv-ul să ne impună ce trebuie să ascultăm. Folosim messenger-ul să ne contrazicem care-i mai plictisit decât care, care arată mai bine decât care, sau pentru a cerşi „commuri” sau comment-uri la poze pe Hi5 de unde vrem feedback („oare chiar arăt aşa de bine pe cât cred?!”) .Comment-uri din care normal că nu poţi trage feedback real, din moment ce toţi îţi spun că eşti „mumoasă” şi inteligentă, iar tu evident că eşti cât se poate de proastă şi urâtă, dar măcar „nu mai este alta ca tine”, altă minciună pentru că arăţi fix la fel ca alte 3000 de fete din jurul tău, care sunt probabil la fel, dacă nu mai proaste decât tine.   

                 Foarte în temă, şi pertinent scrisă, este şi ştirea de aici.