Frustrări locale, part 1.

                Valul de frustrări este foarte mare în dimineaţa asta de 8 spre 9 august, deci articolul va fi măricel, dar rupt pe bucăţele, part one.

   

                Din secţiunea “Trăim în România şi asta nu mai este de mult o scuză”; săturat sa umblu prin gropi, nisip şi să fac echilibristică pe bordurile din oraş, vine urmatorul val de frustrări. Privesc cu ochi nedumeriţi, şi îmi amintesc cum lăudam oraşul meu natal colegilor de cămin şi indivizilor din alte oraşe, şi cum le spuneam să vină în vizită dacă prind ocazia, înflorind cu motivaţie gen: “Botoşaniul e un oraş frumos- micuţ , dar cochet – păcat de indivizii care-l populează.” Partea tristă este că, nici cu asta nu mă mai pot lăuda. În momentul actual probabil orice botoşanean (mai ales cel care ţine plasa într-o mână, umbrela în alta, -încercând să-şi menţină echilibrul -, şi se uită pe partea cealaltă de spital şi-i vede pe ăilalţi ce frumos merg şi se întreabă de ce nu s-a gândit şi el să meargă pe acolo) realizează că suntem ultimii oameni, şi că avem un oraş-şantier, plin de jmekeri, maşini scumpe şi copii teribilişti.

                Ok, gata introducerea. Să încerc o prezentare cât se poate de sistematică, amănunţită şi obiectivă. Parcul Tineretului, de lângă Hotel Tineretului arată încă ok, însă, de aici încolo lucrurile se înfundă- în nisip, that is. Coborând pe Marchian nu putem să nu observăm cum porţiunea de la Biserică până şi inclusiv la Casa Sindicatelor este paralizată, dar şi amuzantă. După lucrări făcute cu viteza derivei continentale, conductele au fost montate, trotuarul umplut cu puţin pietriş şi nisip pentru ca ulterior să se fie aşezaţi omniprezenţii biscuiţi roş-gri. Partea amuzantă vine când realizezi că indivizii au lăsat intersecţia de la CS cu o gaură de 20 de metri pătraţi de nisip, de te crezi la mare, şi pe Marchian au început fix din mijloc- na, aşa se gândeşte treaba bună- şi lăsând bordura ca unică soluţie pentru a trece de zona cu pricina. Privind partea plină a paharului, măcar mai introduc o doză de pericol sau entuziasm în modulul meu de viaţă de vacanţă, punându-mă la grele încercări, gen alcool-test, sau antrenament pentru armată; na,ce să-mi zic.

                Privind înspre Parcul Mihai Eminescu, nu putem decât să ne convingem mai mult că suntem, repet: suntem ultimii oameni. Bulevardul Mihai Eminescu are o poveste interesantă pe care am aflat-o după numai câteva minute de cautări. Ok, deci Bulevardul a fost modernizat, refăcut, lucrat (oricum o numiţi, tot aia-i) de o firmă din Iaşi, Nova Construct Iaşi, gen. În momentul acesta, probabil sunteţi cu toţii la curent cu înfăţişarea post-bellum a bulevardului, pentru ca lucrurile pe care le spun să nu vină ca noutăţi. Citez : „Municipalitatea botoşăneană anunţă că patronul Nova Construct va fi nevoit să reia lucrările la o parte din Bulevardul Mihai Eminescu, după ce s-a constatat măcinarea trotuarului şi chiar a pavelelor...” gasit aici.

           -înainte

                Până aici nimic neobişnuit, lucrurile se macină, e firea lor;  Nova Construct are 500-600.000 lei garanţie de bună execuţie a lucrărilor în cont, nimic neobişnuit. Doar că, presat de criza financiară and shit, dom’ patron hotăraşte să moară puţin şi să-şi ia concediu; banii depuşi la BRD Iaşi dispar ca prin minune, iar firma intră in insolvenţă. Ce înseamnă lucrurile astea?...înseamnă că după ce Primăria a plătit 10 milioane de lei pentru „reabilitarea şi modernizarea” Bulevardului „Mihai Eminescu”, situaţia s-a stricat puţin, iar acum locul trebuie renovat din banii Primăriei. Yey. Alte surse: aici 1 si aici 2.