Cretinism absolutist

UPDATE
Uite c-am încercat și să discut cu ei, să le pun câteva întrebări. I-am tratat cu bun simț și respect, însă m-au cenzurat de mi-a ieșit de ochi și-am renunțat în cele din urmă. Se pare că logica și știința nu prea sunt de partea lor. Dacă ar exista undeva poliția inteligenței minimale, aș suna, dar nu este. Ei mi-au șters cele 3-4 comentarii și mi-au sugerat : ”citește pagina punem.ro” și eu le-am răspuns. Și ei iar m-au cenzurat. Și după aceea, ghici ce? Au interzis comentariile pe pagina lor de facebook:))

”Păi dragilor, am citit. V-am adresat și câteva întrebări:) M-ați cenzurat. Păi cum mai sunt eu suveran, dacă pe pagina asta de facebook trebuie să vă recunosc autoritatea? Dacă nu mai plătiți impozite, dacă nu mai plătiți bilete de transport, cum trăiți? Nu vă trebuie apă curentă, nu vă trebuie străzi, nu vă trebuie parcuri? Astea de unde sunt construite, dragi domni? Corect, din taxe și din impozite. Dacă domnul Mărgărit-Daniel Buzoi este solar, cum mai scoate banii din bancă pentru a promova site-ul? Dacă nu mai aveți CNP-uri, cu ce act face retragerea din bancă, domnul Daniel? Voi glumiți?:)”

De aici începea articolul pe vremuri, înainte de măritul update.

Domnilor, doamnelor, tineri și bătrâni, sunt de-a dreptul șocat. Încă râd cu lacrimi în timp ce scriu aceste rânduri și sper să nu se termine lacrimile până termin de scris. Este un moment special în viața mea și vreau să-l împart cu toată lumea. 

Mi-a fost sugerat astăzi să fac ceva. Mi-a fost sugerat să plac un site (sau sait, cum îi zic ei) care se numește punem.ro. Ce veți găsi la acest site vă va șoca, vă va gâdili, și...sper eu, vă va stârni hohote. Dar să trec la subiect. 

Bon. Deci sunt niște oameni și ei zic că nu mai sunt români. Ei sunt solari. Da. Solarul e o ființă specială, el refuză să mai accepte existența statului român. De alte state ei nu zic nimic, dar când e vorba de români, e nașpa, sau ca să citez: ”cei înregistrați transcend conștiința națională [...] și se integrează pe un nivel de conștiință unificator, al UNIMII (???), denumit solar.” Dacă nu v-ați lămurit că oamenii ăștia sunt țicniți, apăsați tasta 1. 

Ați apăsat tasta 1, deci voi continua. 

Ok, deci oamenii ăștia ”pun punct ROmâniei”, pentru că după aia șterg RO-ul și rămân doar cu mânia. Pentru ei România=mânia. Of, ce oameni traumatizați. 

Mantra standard prin care se înregistrează solarii ăștia se publică pe site. Stați să vedeți ce zice, aveți răbdare pentru că nici nu știți ce pierdeți. E genial! După ce terminați de citit, apăsați tasta 3.

”EU, Prenume Nume, în virtutea liberului arbitru și a ridicării nivelului conștiinței, declar public că NU mai sunt român.
EU, Prenume Nume, în virtutea liberului arbitru și a ridicării nivelului conștiinței, declar public că sunt o ființa umană cu conștiință solară.
EU, Prenume Nume, pentru că înțeleg că sunt, înainte de toate, conștiință, declar public că iubesc toate ființele umane de pe pamînt.
EU, Prenume Nume, pentru că înțeleg că sunt, înainte de toate, conștiință, declar public că îmi motivez TOATE acțiunile DOAR prin prisma corectitudini lor față de conștiința mea și nu de bani.
EU, Prenume Nume, pentru că NU mai sunt român, și pentru că îmi exercit suveranitatea, declar public că ies de sub jurisdicția statului român și prin urmare refuz să:
    1. mai plătesc orice fel de taxe, impozite, amenzi, bilete de transport, etc;
    2. mai plătesc creditele bancare;
    3. mă mai înrolez vreodată în armată, poliție, jandarmerie, etc;
    4. mai recunosc vreo autoritate exterioară sinelui meu;
    5. mai îmi prelungesc valabilitatea Cărții de Identitate, a Pașaportului sau a oricărui document emis pe numele meu de statul român;
    6. mai recunosc vreun însemn (drapel, stemă), vreo sărbătoare națională a statului român.”


Acum că ați citit, vă prezint și ultima părticică. Dacă ați apăsat tasta 3, mai aveți răbdare puțin. 


”EU, Prenume Nume, îmi setez ca intenție, perceperea unei comunități planetare fundamentată strict pe știință și conștiință, în care fiecare membru al comunității face TOTUL benevol și DOAR cu bucurie.
EU, Prenume Nume, pentru că conștientizez că, redirecționînd în mod voluntar sumele de bani pe care statul român mi le ia cu forța, deoarece alege să mă pedepsească prin amenzi dacă refuz să le plătesc, către promovarea acestui sait, îmi creez realitatea în care nu mai există state naționale, frontiere, separare și divizare între oameni; aleg să transfer banii respectivi către următorul cont bancar, deschis la Millennium Bank:
Titular: Mărgărit-Daniel Buzoi
Cod IBAN: RO 35 MILB 0000 0000 0211 0596”

Hai că scriu și eu cu roșu de-acum pentru că văd că mă prinde. Deci. Să recapitulăm. Ei sunt solari, ei nu mai plătesc taxe, nu mai plătesc impozite, nu mai au buletine- deci nu mai au CNP-uri, nu mai au pașapoarte, nu mai recunosc statul ROMÂN (de altele de ce nu zice nimic?), nu mai au sărbători ale statului român, nu mai recunosc poliția, armata. Mai pe scurt: prind amnezie. Oamenii ăștia se uită și la mame și nu le mai recunosc. 


Partea cea mai mișto care-i? Ei resping banii, resping..mă rog, cam totul, însă ”TOTUL benevol și DOAR cu bucurie”, însă transferă impozitele și banii pe care statul român îi ”ia cu forța” către promovarea acestui site. Și unde merg banii? ÎNTR-O BANCĂ! La un ROMÂN, pe care îl cheamă Mărgărit-Daniel Buzoi. Omule, dacă tu declari că nu mai ai CNP, buletin, autoritate, orice...cum naiba poți să introduci cenepeul pentru a te înregistra? Dacă tu nu-l mai ai, cum de o să-ți afișeze datele astea acolo pe site? Voi sunteți nebuni?:)


”De asemenea, declar public că fac toate acestea DOAR pentru a începe o noua viață, într-o lume fără state naționale, fără să mă mai identific cu concepte și noțiuni divizante; și nu pentru a nega, a defăima sau a știrbi în vreun fel trecutul meu de român sau istoria neamului românesc. Respect și folosesc în continuare cultura română." ???! 


Și pentru că vreau să înțelegeți întreg peisajul ăsta extraordinar, pun și o poză. 



Jur solemn să mă desprietenesc de toți cei care au dat like la cea mai cretină pagină de pe Pământ, fără măcar să citească ce susțin acolo:) 8,461 de oameni nu mai sunt români, dacă-i recunoașteți, căutați-i. Ei nu se mai recunosc. De ăilalți 52 nici nu încep să mă leg. 

Prinsă în flagrant..pe facebook

Din seria ”dimineață găsesc cele mai faine chestii pe facebook” vine și postarea aceasta. 

Am prins un politician ( cunoscut chiar...tensiune,suspans) pe facebook, făcându-și reclamă. Mărturisesc că e prima dată când văd așa ceva pe arhipelagul carpatian. 

Ok, de găsit l-am găsit, dar ce reprezintă? Să vedem ce avem. Avem un fost ministru al muncii caree candidează la primăria sectorului 4. Avem o poză cu doamna Barbu plutind printre nori, aparent, și făcând o poză cu un balon în fundal. Mesajul merge mână în mână cu poza atașată: ”Pentru că nu este de acord cu migrația politică. LIKE dacă nici tu nu ești de acord!”. 

Nu văd legătura între doamna Barbu, cerul, balonul, și migrația politică. Poate balonul e simbolul migrației, dar atunci ce caută ea cu capul în nori? Dumnezeu știe. 

Din ministru în primar, de sector, ok. Dar ce să înțeleg, că migrația e laitmotivul campaniei sale? Și dacă mesajul de mai jos vine în contextul campaniei sale, de ce îmi apare mie, cel din Iași? Mesajul acesta ar trebui să apară la fel, doar că în loc de ”prietena lui Macsim Constantin, X-uleasca likes this” să fie ”Ionel din sectorul 4, prietenul lui Georgel din sectorul 4 likes this”. Atunci putem vorbi de mesaj targetat. Acum îmi pare doar un fel de reclamă scăpată din lesă pe net. 

Și dăm click și mergem pe pagina oficială a Sulfinei Barbu unde aflăm, scris cu un maxim de entuziasm că:

”Sulfina Barbu e pur si simplu altfel, iar tu o poti alege Primar al Sectorului 4. Mai multe pe www.sulfinabarbu.ro. Stai in Sectorul 4? Acceseaza www.proiectuldesud.ro pentru training, mentorship si solutii profesionale.”

Și apoi copy-paste din descrierea politicianului de pe Wikipedia. 

Ce treabă au soluțiile profesionale, mentorshipul cu faptul că Sulfina Barbu este atât de specială? Răspund cu ce-ar răspunde orice om care vede asta, de ce mi-ar păsa? De ce să intru și să aflu?  

Ce pot să zic, mă bucur că s-a început și pe facebook, dar mai trebuie practice. Pagina are aproape 5000 de like-uri, nu-i rău, se pare că a fost făcută ”profesionist”.
Ce pot spune decât ”mult succes”! Veți avea nevoie.

UPDATE


Azi se pare că a fost o zi bună:) Am mai găsit o reclamă.

Adrian Năstase și cu X îl plac pe Adrian Năstase, care se disculpă public prin social media pentru dosarele aflate în instanță:) 

Foame, obezitate și americani

Căutând surse dintre cele mai interesante pentru licență, am dat astăzi peste un site tare util în materie de statistici. Site-ul se numește Worldometers și prezintă date despre lume în timp real. Că site-ul e fain, e clar însă n-am de gând să insist pe asta. 

Mi-a atras atenția o rubrică de acolo care se numește ”food”. Și ca să vedeți în ce hal s-a ajuns, m-am pus să vă explic cifrele. Luați în calcul totuși, faptul că nu sunt numărați pe degete toți oamenii aceștia, dar sunt calculați pe baza unor algoritmi și din anumite date ale Băncii Mondiale sau ale Organizației Națiunilor Unite, etc. 

1. O dată la 3 secunde iese din categoria ”subnutriți” unul dintre cei 911 milioane de oameni care suferă de foame. 

2. O dată la 3 secunde crește cu câte o unitate populația supraponderală din lume, adică cei 1 miliard și 557 de milioane de oameni. 

3. O dată la 5 secunde mai apare o persoană obeză în statistici. Acum sunt aproape 520 de milioane.

4. O dată cam la 5 secunde moare o persoană de foame. Până acum, azi, au fost 21.900. 

5 și 6. Azi, până la ora 5 s-au cheltuit aproximativ 341 de milioane de $  pentru tratarea bolilor legate de obezitate în SUA. Tot azi, s-au cheltuit aproximativ 136 milioane de $ pe programe de slăbit în SUA.

Deci, ce să înțelegem de aici? Dacă e s-o luăm pur statistic, se joacă un fel de ”țară, țară, vrem ostași” în sensul că armata subnutrită cedează un om, intră apoi în categoria de oameni hrăniți cum trebuie, și apoi armata supraponderală mai câștigă câte un om. O dată la doi oameni supraponderali, un om devine obez. Și apoi se cheltuie milioane de $ pe rezolvarea problemelor de sănătate ale obezilor. Întrebarea care urmează e cât se poate de evidentă: n-ar fi mai ușor să hrănim acești 910 milioane de oameni în loc să-i îngrășăm pe alții, pentru ca mai apoi să se cheltuie bani ca ei să slăbească? Oamenii sunt amuzanți. 

12 mai curați ca alții

E o chestie de matematică transcedentală. Suntem în 12 mai. 12 = 6x2, iar 6 exact numărul de oameni de care a fost nevoie pentru a face puțină ordine în campusul nostru drag din Codrescu. Știu, merg multe glume acum gen ”de câți cezeciști ai nevoie ca să ecologizezi un campus?”, not funny totuși, pentru că se putea și mai bine. Sunt mulțumit de noi, sunt mulțumit că a fost lume. Sunt dezamăgit puțin de număr, însă știți vorba aia, decât 100 și proști, mai bine 5 și buni. 

Da, a fost ziua magică în care toată România a făcut-o. România did it, și nu prea. Eu zic nu că România a făcut-o, cât noi am făcut-o. România n-o poate face, n-are cum. România nu poate. Unii pot, dar ăia parcă nu-s români, ăia-s extratereștri. Român e băiatul ăla care privindu-ne cum strângeam gunoaiele de pe jos ne spunea cum știe el că așa nu merge, că trebuie lucrat la mentalitate. Ăla e român adevărat. Români adevărați sunt cei care au spus că vin la făcut curat și atunci s-au făcut că plouă. Români sunt și cei care stăteau și mai mai că ne aplaudau că facem curat, dar când am pomenit că mai avem mănuși s-au făcut ocupați deodată. Ăștia sunt românii, ăsta-i adevărul. 

Am organizat o mică ecologizare, însă nu mi-am dorit să implic și pe cei din letsdoitromania și să le cer saci și mănuși din moment ce puteam să le cer de la administrația căminului. Mulțumesc administratorului pe această cale..și probabil și el ne mulțumește din moment ce: 1. am demonstrat în campus că ”ai lui” din C10 sunt mai harnici decât ceilalți și 2. că l-am scutit de puțină treabă pe-aici. 

E frumos că se face curat, oameni. Însă minunat ar fi dacă nu s-ar face mizerie. Din nefericire, și-o spun cu mare greutate, românul nu e făcut pentru a face curățenie...cel puțin nu în țara lui. Noi suntem buni la făcut curat la italieni, nu la noi.

Într-o notă mai veselă, am avut o călătorie cum nu se putea mai frumoasă pe RATP. Era căldură, era zăpușeală, miros deranjant și apoi s-au urcat în autobuz doi rromi, tată și fiu. Tatăl a început să cânte la un acordeon mic (de copii probabil) și a dat-o pe romanțe ce m-au făcut să uit de toate alea rele de le ziceam mai sus. Copilul era jenat, se uita pe geam...nu-i plăcea probabil să vină la cerut împreună cu părintele. Mi s-a livrat un serviciu, unul de bună calitate chiar. Așa cum internetul, teatrul, concertele se plătesc..așa am plătit și călătoria asta. Așa să mai ceri, așa să mai dai. 

O poveste cu intrigi și interdicții

Se întâmpla o dată cam ca niciodată. Eu eram eu, iar ea era Iulia, colega mea. Eram prieteni în viața reală, îmi plăcea că puteam să râdem împreună, precum și să facem proiectele la pedagogie eficient, împreună. O numeam prietenă, pentru că asta simțeam că-mi este. Momentul în care am încercat să ducem toate acestea la un alt nivel a fost momentul în care au apărut primele obstacole. 

Am vrut să fim nu doar prieteni în viața reală, ci și în online. A existat cineva, sau mai bine zis ceva ce nu ne-a permis asta. Își spunea Facebook. Am încercat să ocolim obstacolul în milioane de feluri. Ne-am trimis link-urile de la profilele noastre, am căutat prieteni comuni și ne-am uitat pe listele lor să ne găsim. Am încercat să ne găsim la search..era ca și cum nu existam unul pentru celălalt. Ne-am trimis linkuri de la poze, ne-am căutat la rude, am intrat pe grupuri comune. Nimic n-a funcționat. 

Ca să fie durerea mai mare, am aflat că recentul grup creat pentru colegii de la facultate este inutil pentru ea, din moment ce....nu poate vedea niciuna din postările mele. Mi-e tare antipatic bug-ul acesta al facebook-ului care nu ne permite să ne vedem și în online. Ce-i drept, o dată ce-am văzut că nu merge, am hotărât tacit să nu mai încercăm. Acesta era specificul relației noastre. Colegi, prieteni, followers pe twitter, dar nimic în facebook. Nu ne-a fost dat, trebuie să ne resemnăm. 

Ce să vezi pe facebook, de dimineață:)

Am observat un trend. Îl simt. Lumea se abonează, la alți oameni, nu la mine. Am văzut trendul ăsta întețindu-se și l-am prognozat de atunci de când a apărut treaba cu ”subscribers” pe facebook. Dincolo de faptul că sunt de părere că mai transmit chestii interesante sau utile pe facebook, alta mi-e problema.

Am văzut ieri o chestie și azi facebook mi-a elucidat misterul.

Am văzut cum o fată simpatică (probabil nu era singura ei calitate) avea vreo 32.000 de subscribers. Ea n-avea decât un nume, poze și o dată de naștere trecută, deci putea fi și cont fals. Ideea e că, oricum, avea o mulțime de oameni care o urmăreau. Dar să explic.

 Când dai cerere de prietenie cuiva, automat te abonezi la news feed din partea lui. Adică din momentul în care i-am trimis request, văd tot ce scrie x-ulescu. După arăta fata respectivă, foarte mulți și-au dorit să și-o apropie...ca prietenă...de facebook. 

Și acum că am făcut introducerea, să vă arăt ce mi-a sugerat dimineață facebookul:) 

Parcă are logică ce spuneam, nu? Sunt curios care mi-e prietenul ăla de-i abonat la toate domnișoarele astea de mai sus. Parcă e un fel de socialvideochat:)) 

Oricum, eu vreau să cred că-mi țin fericiți cei 13 abonați, și cei 1200 și câți or mai fi, de prieteni. Dar mai am operații multe de făcut până să ajung așa de faimos ca fetele astea:) Trăiască România!

Update 13:20

Au apărut și sugestiile de amiază:) Prima domnișoară, cea mai roșcățică și cu ochelari, are 32.000 de abonați. Bărbatul este o ființă tare interesantă.

O dimineață ciudată

M-am trezit mai greu astăzi, decât de obicei. 

Când m-am întors de la duș dimineață am văzut pe cineva în capătul holului, în dreptul ferestrei cum își tăia unghiile în aer. 

Am văzut de pe balcon un câine cum fugea cu un șervețel umed în gură. 

Am văzut tramvaiele blocate în Copou. Mai erau și două mașini de la SMURD, precum și două mașini de poliție. N-am avut timp să înțeleg ce s-a întâmplat. 

A reapărut moșul cu câinii. E uimitoare prezența acestui om. Nu știu dacă să-l cataloghez drept boschetar. Face turul tomberoanelor din campus, însă își poartă plimbările cu spatele drept și cu privirea demnă. Are ceva special omul ăsta. Și de fiecare dată, în fiecare dimineață când apare, se adună câini în spatele lui. Cum vârsta și-a lăsat amprenta pe el, merge încet spre destinațiile viitoare. Mereu se adună, liniștiți câinii din campus. Merg în rând, în șir indian, lent și umili în spatele stăpânului. Am văzut o dată moșul ducând cu el pe cărare vreo șapte câini. 

Am văzut o persoană mergând prin Iași, pe străzi, îmbrăcată în alb. Nu înțeleg. 

Postu cu vârsta

Vreau să scriu. Aproape că mi-e dor să scriu..pe blog. În ultima săptămână am fost prea ocupat cu offline-ul ca să mai pot să mai aștern ceva și-n online. Greu să faci precum a zis Monoranu la Bizcamp, adică să faci în așa fel încât să online + offline să fie = cu Love. Greu, greu tare.

Am atâtea chestii de zis și de scris, însă chestia care mă macină cel mai tare la cerebel e că se apropie, parcă prea rapid, prea devreme o zi care e ”a mea”. Da. Am o zi care e doar a mea, ca toți oamenii. Se numește ziua mea. Și anul ăsta se va întâmpla...e inevitabil. Problema e că am luat mai mult în vârstă decât anul trecut. 

Dacă ar fi să ilustrez grafic (în paint) problema cu vârsta mea, aș desena cam așa: 

Ce-i mișto e că vezi cum te schimbi, cum evoluezi. Ieri i-am spus unui prieten de anul I ”bobocel”. N-a trecut mult de când am trecut prin fața grupelor de liceu venite la târgul de facultăți. Era 8 dimineața, veneam după un weekend în care ziua munceam iar seara eram ocupat..fiind student. Și după 3 zile așa, după nopți nedormite mergeam la 7 jumătate într-o luni cu o foaie boțită de pe care trebuia să prezint, mai mult dormind decât treaz. Și m-am uitat în ochii lor și mi-am dat seama cât de mult s-au schimbat lucrurile.

 Am scris acum asta, ca să mai am mai bine de o săptămână să reflectez la chestia cu ”ziua mea” și ca să aud suficient de multe păreri de genul ”dar la 30 ce-ai să zici?”, ”te prostești!”, ”wei..abia ai 22 de ani”. Da, acuș am 22 și deja e prea departe de 20. Shit is getting too serious. 

Oricum ar fi, felicitări mie că m-am născut și eu într-o zi (care să fie a mea), felicitări mamei că m-a născut (primă)vara și felicitări ăstora care încă știu că-mi sunt prieteni. Și la mai mică. 

Meanwhile in Botoșani

Prezi-ntare pe social media și politica

Social media si politica on Prezi